Exista o diferenta intre a fi si a face – iar majoritatea oamenilor au pus accentul pe acesta din urma. Daca alegi evolutia – evolutia sufletului tau – nu vei realiza aceasta prin activitati lumesti ale corpului tau. “A face” e o functie a corpului. “A fi” este o functie a sufletului. Corpul face tot timpul ceva, fie din porunca sufletului, fie in ciuda sufletului. Calitatea vietii tale atarna de acest echilibru.
Nu trebuie sa faci abstractie de ceea ce face trupul tau. E un lucru important, dar nu la modul la care crezi tu. Actiunile trupului au ca scop reflectarea unei stari de “a fi”, si nu incercarea de a atinge o stare de “a fi”. Sufletul inseamna pentru totdeauna “a fi”. El Este Ceea Ce Este, indiferent de ceea ce face corpul – si nu din cauza a ceea ce face corpul. Daca gandesti ca viata ta inseamna numai “a face”, nu intelegi ce insemni tu. Sufletului tau ii pasa numai de ceea ce esti in timp ce faci orice faci. Sufletul cauta starea de a fi, si nu starea de a face. El nu face altceva decat sa incerce sa traiasca aceasta experienta. Si ceea ce el isi aminteste este ca cel mai bun mod de a avea aceasta experienta este prin a fi.
Si totusi, pentru noi nu a fost niciodata suficient sa fim. Noi am tanjit intotdeauna sa traim experienta lui ce Suntem – si aceasta necesita un cu totul alt aspect al divinitatii - numit a face.
Sa zicem ca sunteti, in miezul minunatului vostru sine, acel aspect al divinitatii numit dragoste. (Acesta este, apropo, adevarul despre voi). Acum, un lucru este sa fii dragoste si alta sa faci ceva cu dragoste. Sufletul tanjeste sa faca ceva pentru ceea ce este, ca sa se poata cunoaste pe sine insusi in propria sa experienta. Asa ca se va stradui sa realizeze – prin actiune – ideea lui cea mai inalta.
Pasiunea este dragostea de a transforma existenta in actiune. Ea alimenteaza cu combustibil locomotiva creatiei. Ea preschimba conceptele in experienta.
Pasiunea este focul care ne indeamna sa exprimam cine suntem cu adevarat. Niciodata sa nu negati pasiunea, pentru ca aceasta inseamna sa negati cine sunteti si cine vreti cu adevarat sa fiti.
Pasiunea este dragostea de a face ceva. A face ceva inseamna a fi – trait ca experienta.
Pe de alta parte, omul simte nevoia de a i se rambursa ceva: daca tot e sa iubim, foarte bine, dar sa primim si niste dragoste inapoi. Ceva de genul acesta.
Asta nu e pasiune, asta inseamna sa te astepti la ceva. Aceasta e cea mai mare sursa a nefericirii omului. Este ceea ce il separa pe om de Dumnezeu.
Sa-ti traiesti viata fara sa te astepti la ceva, fara nevoia de a avea un anumit rezultat; sa renunti la atasamentul de rezultate – aceasta este libertatea. Aceasta este Dumnezeirea. Adica, unimea si unirea cu Dumnezeu, a te topi in divinitate si a deveni una cu ea.
H
